1 decembrie este ziua istoricei decizii a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, care proclamă unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Adunarea Naţională, constituită din 1228 de delegaţi şi susţinută de 100.000 de persoane, adoptă o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România. Prezenta unui număr atât de mare de români, veniţi pe jos, cu trenul, cu căruţa sau călare, îmbracaţi în straie populare de sărbătoare, cu steaguri tricolore a făcut ca această adunare să rămână în istorie. Simbolic, mulţimea urca spre drumul către Cetăţuie printre şiruri de ţărani români înveşmântaţi în sumane de pătură alba şi cu căciulile oştenilor lui Mihai Viteazul. Ei trec în drumul lor pe sub poarta lui Mihai Viteazul şi se adună pe Câmpul lui Horea. În această atmosferă de mare sărbătoare şi bucurie Vasile Goldiş dă cititre textului Rezoluţiei Unirii: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.” Legea unirii este ratificata prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie de cãtre regele Ferdinand, fiind votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919, în unanimitate.
